Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Neclasificat’ Category

Știri pe scurt în flux permanent actualizat, legături către principalele publicații militare aici:

http://www.presamil.ro/

Read Full Post »

La 1 aprilie 1914 se împlinesc 100 de ani de la înființarea unor regimente participante la Războiul Românilor pentru Eliberare și Reîntregire Națională (1916-1919).

Cum războiul european bătea la ușă, regele Carol I, guvernul, Statul Major General au hotărât transformarea unor batalioane și regimente  rezervă, în regimente de infanterie.

Baza înființării acestor regimente este Înaltul Decret Regal nr.1444/1914 din 1 aprilie 1914.

 

Regimentul Garnizoana Batalionul transformat Eșalonul superior
R.41 Infanterie Craiova B.41 Infanterie D.11 Infanterie
R.42 Infanterie Rm.Vâlcea B.42 Rezervă D.11 Infanterie
R.43 Infanterie Slatina B.3 Rezervă D.11 Infanterie
R.45 Infanterie Giurgiu B.5 Rezervă D.21 Infanterie
R.47 Infanterie Ploiești B.7 Rezervă D.13 Infanterie
R.48 Infanterie Buzău B.8 Rezervă D.13 Infanterie
R.49 Infanterie Rm.Sărat B.9 Rezervă D.13 Infanterie
R.50 Infanterie Focșani B. Rezervă “Putna” D. 5 Infanterie
R.52 Infanterie Bârlad B.12 Infanterie D.14 Infanterie
R.53 Infanterie Iași B.Rezervă “Stefan cel Mare” D.14 Infanterie
R.54 Infanterie Roman B.Rezervă Roman D.14 Infanterie
R.55 Infanterie P.Neamț B. Rezervă nr.15 Războieni D.10 Infanterie
R.56 Infanterie Fălticeni B. Rezervă Suceava D.14 Infanterie
R.58 Infanterie Tg.Jiu B.18 Rezervă Gorj D.31 Infanterie
R.59 Infanterie Caracal B.19 Rezervă Romanați D.31 Infanterie
R.61 Infanterie București B.Rezervă Ilfov D.4 Infanterie
R.64 Infanterie Tecuci D.5 I./Bg.35 I.
R.65 Infanterie Vaslui R.65 Infanterie Rezervă D.5 Infanterie
R.66 Infanterie Balș R.66 Infanterie Rezervă Bg.32 Infanterie
R.67 Infanterie Bacău
R.68 Infanterie Găești B.68 Rezervă Divizia 12 Infanterie
R 69 Infanterie Botoșani R.69 Infanterie Rezervă D.14 Infanterie
R.70 Infanterie Târgoviște R. 70 Infanterie Rezervă D.12 Infanterie
R.72 Infanterie Mizil B.32 Rezervă D.13 Infanterie
R.73 Infanterie Tulcea B.33 Rezervă D.9 Infanterie
R.74 Infanterie Constanța B.34 Rezervă D.9 Infanterie
R.75 Infanterie Cernavodă B.35 Rezervă D.15 Infanterie
R.76 Infanterie Oltenița B.Rezervă V.Lupu D.15 Infanterie

La acea dată mai erau regimente înființate în 1872, 1876, 1877 și în 1913.

Sunt mai multe regimente, care s-au înființat (R.77, 78 de ex.) însă nu am găsit materiale documentare despre ele. Sper că după ce voi găsi date în bibliotecile din Iași, la anticariate, arhive, documente, să  completez lista.

Sunt curios cum va marca conducerea armatei centenarul unor regimente care au luptat în două războaie mondiale, și care au fost înființare, apoi desființate după primul război, reînființate în 1939, desființate (transformate și redislocate) după al doilea război mondial, ca să sfârșească după 1990, devenind ce au fost cu 100 de ani înainte: batalioane.

Este o pagină de istorie militară care nu poate fi trecută cu vederea. În aceste regimente au luptat și murit milioane de români în cele două războaie mondiale.

Pentru cei pasionați de istorie militară, administrez pagina de facebook, dedicată Marelui Război. (1916-1919). Invit pe cei care dețin fotografii, date de interes să pe posteze pe pagină.

Adresa paginii https://www.facebook.com/#!/pages/Marele-Razboi/682022645156761

 

Read Full Post »

De mai mulți ani fac documentare și demersuri pentru construirea unui monument care să comemoreze sacrificiul a peste 2800 de militari din Divizia 13 Infanterie Ploiești, morți în iarna 1916-1917 de febră tifoidă și febră recurentă în raionul de refacere Hârlău, Deleni, Maxut.

Astăzi un reportaj apărut în cotidianul regional Bună Ziua Iași.

http://harlau625.wordpress.com/2014/02/17/amintiri-dureroase-din-razboiul-de-reintregire-1916-1917-despre-harlau/

Despre primul război mondial. administrez pagina de Facebook MARELE RAZBOI

https://www.facebook.com/miron.dumitru.792#!/pages/Marele-Razboi/682022645156761

 

Read Full Post »

Zilele acestea am găsit la un anticariat de pe strada Lăpușneanu, fosta strada Sârbească din Iași, o carte memorială a generalului și marelui om politic Traian Moșoiu: Memorial de Război (august-octombrie 1916). 

Citind despre luptele duse în zona Sibiului în luna august-septembrie 1916, de către Grupul Lotru, unde era și brigada de infanterie a generalului Moșoiu, am dat peste nume care mi-au trezit amintiri de a acum 42-43 de ani. Muntele Negovanul Mare și Valea Sadului unde a luptat Regimentul 5 Vânători, Jina, Cristian, Orlat, Mohu, Vestem, Cisnădie, Rășinari, Selimbăr și altele,  unde ne-am purtat pașii ca elevi în școala de ofițeri. Mergeam în tabără de schii la Cristian, sau vara sub Negovanul Mare.

Mă gândeam, de ce comandanții noștrii, lectorii de tactică, nu ne-au spus două vorbe despre încărcătura istorică a acelor locuri? Despre sacrificiul de sânge a militarilor români veniți să dezrobească Ardealul? Despre greșelile tactice și strategice ce au dus la dezastrul de la Sibiu, sau din trecătorile Carpaților?

Poate că generația actuală de studenți ai Academiei Trupelor Terestre de la Sibiu, care fac pregătire tactică și de instrucția a tragerilor pe acele locuri,  nu repetă experiența de acum 43 de ani a generației mele.

Read Full Post »

Pentru cei interesați, câteva explicații privind aplicarea legii 241/2013, privind pensiile militare. Le găsiți aici: http://www.presamil.ro/OM/2014/06/observatorul%20militar/index.html

Despre pensii

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Terorism juridic împotriva militarilor români

Un articol de Contraamiral de flotilă în retragere Inginer Marian IOAN

 Terorism juridic împotriva militarilor români Există o lege prin care a fost adoptat statutul cadrelor militare. Este Legea 80/1995. A fost iniţiată, firesc, de Ministerul Apărării. Este o lege organică. Asta înseamnă că ea nu poate fi modificată prin alte legi ordinare, şi că, atunci când între ea şi o lege obişnuită apar contradicţii, ea, legea organică, are prioritate. De la apariţia acestei legi şi până în prezent, multe alte legi au mai apărut. Legi care reglementează diverse domenii ale vieţii sociale, politice, economice. Aşa cum, de altminteri, reglementează şi Legea 80 în ceea ce priveşte viaţa şi activitatea cadrelor militare. Căci viaţa de militar nu se rezumă la a bate pas de defilare. Ce bine ar fi fost să se rezume la atât! Nerezumându-se la atât viaţa de militar, acel statut adoptat prin Legea 80 reglementează aspecte dintre cele mai variate ale vieţii şi activităţii cadrelor militare, inclusiv de natură educaţională, financiară, sanitară, până şi matrimonială, căci, nu-i aşa, militarii ăştia, cât or fi ei de militari, se mai şi căsătoresc, mai şi studiază, mai şi trăiesc, mai fac şi copii, mai sunt şi mutaţi de colo colo, se mai şi îmbolnăvesc, mai ies şi la pensie, ş.a.m.d. Si, deşi după apariţia Legii 80/95, multe legi au apărut, legiuitorul nu a abrogat niciodată legea 80 printr-o altă lege şi nici nu a lăsat-o a fi modificată, interpretată, completată, sau adăugită de vreuna dintre celelalte legi adoptate după ea ci, de fiecare dată când a vrut să modifice această lege, a modificat-o, iar lucrul ăsta s-a întâmplat de mai multe ori, după ştiinţa mea de 7 (şapte) ori, din 1995 până în 2007, inclusiv. Acesta este un prim aspect. In acel statut al cadrelor militare apar o serie de obligaţii, o serie de interdicţii şi de îngrădiri de libertăţi cărora cadrele militare sunt supuse, precum şi nişte drepturi ale cadrelor militare. Prin aceste prevederi, cadrele militare sunt diferenţiate de ceilalţi cetăţeni ai Patriei, în primul rând prin îngrădirile de libertăţi, libertăţi care, de altminteri, sunt garantate prin Constituţie pentru toţi ceilalţi cetăţeni. Odată făcută această diferenţiere, devine evident faptul că aceste cadre militare nu mai pot fi judecate în mod similar cu ceilalţi cetăţeni ai Patriei, cărora nimeni şi nimic nu le îngrădeşte nici un drept, şi că acestor cadre militare, în aspectele care sunt reglementate de Legea 80, nu le poţi aplica prevederile altor legi ci numai pe cele din Legea 80. Acesta este un al doilea aspect. Cadrele militare nefiind chiar stat în stat şi nefiind ele decât tot nişte cetăţeni ai acestei ţări, legiuitorul a găsit de cuviinţă că anumite aspecte ale vieţii lor, deşi sunt prevăzute în acest statut, trebuie, totuşi, să se desfăşoare potrivit legilor care reglementează domeniile corespunzătoare acelor aspecte, astfel că, în acel statut, anumite prevederi sunt urmate de trimiteri la alte legi, ceea ce înseamnă că acele prevederi se interpretează şi se aplică prin corelare cu legile la care se face trimitere. De exemplu, în statut se prevede că, printre altele, “cadrele militare în activitate au dreptul la reduceri de impozit pe venit şi ….. , potrivit reglementărilor în vigoare”, ceea ce înseamnă că acest drept îl primesc după cum sună reglementările referitoare la reducerile de impozit. Sau, “femeile cadre militare au dreptul la concediu de maternitate şi la……, pe baza dispoziţiilor legale aplicabile pe plan naţional”, ceea ce înseamnă că acest drept se acordă în conformitate cu legislaţia naţională referitoare la acest aspect. Sau “încheierea căsătoriei este liberă în condiţiile legii”, ceea ce înseamnă că această problemă se judecă pe baza legilor referitoare la căsătorii, nu pe baza prevederilor din statutul cadrelor militare. Aş putea continua exemplele, dar mă gândesc că acest material va fi citit şi de alte categorii de cititori, nu numai de jurişti, şi atunci nu e nevoie să insist, întrucât celelalte categorii au înţeles deja esenţialul. Anume că, întrucât la anumite prevederi din statut, legiuitorul a făcut trimitere la alte legi, înseamnă că, acolo unde nu a făcut trimiteri, legiuitorul a dorit ca acele prevederi să fie respectate ad literam, fără corelare cu alte legi. Acesta este al treilea aspect. Printre altele, în statutul cadrelor militare, adoptat după cum am menţionat, printr-o lege organică, este prevăzut că “pensionarii militari au dreptul gratuit la asistenţă sanitară şi medicamente în reţeaua sanitară a M.Ap.N. sau în alte reţele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister”. Conform DEX şi manualelor editate de Academia Română, cuvântul “gratuit” poate avea două semnificaţii. Una, ca adverb, înseamnă FĂRĂ PLATĂ, adică fără să se dea nici un ban. A doua, ca adjectiv, înseamnă NEJUSTIFICAT. Intrucât este de neacceptat ideea că legiuitorul, în urma dezbaterilor din Parlament-căci aşa a fost adoptată Legea 80/95, nu prin asumarea răspunderii guvernului sau prin alte proceduri, tot legale dar care eludează dezbaterile din Parlament-ar fi putut adopta o lege care consfinţeşte un drept nejustificat, este limpede că legiuitorul a acordat pensionarilor militari dreptul la asistenţă medicală şi medicamente fără ca aceştia să fie nevoiţi să plătească vreun ban. Acesta ar fi al patrulea aspect. Dar iată cum este interpretată această lege iniţiată de M.Ap.N., chiar de unii jurişti din M.Ap.N., adică de nişte oameni plătiţi să vegheze la respectarea zisei legi. Citez din documente elaborate de acei jurişti, atunci când m-am adresat ministrului apărării, căruia i-am semnalat faptul că se încalcă legea prin oprirea din pensie a unei sume cu titlul „asigurări de sănătate”: 1. “Faptul că, potrivit art.9 alin.1, lit.b şi art.23 alin.1 din Legea 80/95 cadrele militare şi…beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, nu scuteşte această categorie de personal de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate”. 2. “Potrivit art.185 din Codul muncii, drepturile şi obligaţiile militarilor sunt prevăzute prin acte normative speciale, iar acestea nu prevăd scutirea de la plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate”. 3. “Ipoteza că Legea 80/95 constituie, în raport cu Legea 145/97, OUG 150/02 şi Legea 95/06, o lege specială ce stabileşte un regim juridic distinct în ceea ce priveşte asistenţa medicală şi medicamentele pentru cadrele militare, nu poate fi acceptată, având în vedere principiul potrivit căruia excepţiile sunt de strictă interpretare. In această situaţie, Legea 145/97, OUG 150/02 şi Legea 95/06 ar fi trebuit să prevadă în mod expres faptul că militarii, mai precis cadrele militare, sunt exceptaţi de la obligaţia de plată a contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate”. 4. „Facem precizarea că aceasta este şi interpretarea dată textelor legale aplicabile în materia asigurărilor sociale de sănătate de I.C.C.J care, prin decizia nr.3/2006 …. A stabilit ca militarii beneficiază de asitenţă medicală gratuită în condiţiile achitării acestei contribuţii”. Dincolo de faptul că acei jurişti s-au constituit în luptători împotriva rezerviştilor militari care cereau să se respecte legea, în loc ca ei să fi fost primii care să sesizeze încălcarea acesteia, în documentele citate există şi inadvertenţe care nu pot fi puse decât fie pe seama indolenţei, fie pe seama incapacităţii profesionale, fie pe seama relelor intenţii. Voi începe cu documentul nr.4, care este extrem de sugestiv pentru calitatea profesională a acelor jurişti. Căci, deşi au invocat acel document într-un proces în care ei luptă împotriva unor pensionari militari, adică cei numiţi “cadre militare în rezervă şi retragere”, respectivii jurişti invocă un document în care I.C.C.J a tranşat o problemă referitoare la cadrele militare active! Citez din decizia nr.3/2006 invocată: “…Atât cadrele militare active cât şi poliţiştii beneficiază de asistenţă medicală gratuită…numai dacă au fost respectate dispoziţiile cu caracter general cuprinse în……privind achitarea cotelor de contribuţie lunară la fondul asigurărilor sociale de sănătate…”. Ce rezultă de aici? Nu voi aborda problematica inadvertenţelor din cuprinsul acelei decizii I.C.C.J, nici faptul că decizia invocă prevederi care NU sunt formulate aşa în legile pe care le citează, ci mă voi rezuma la a constata ceea ce juriştii M.Ap.N. nu au vrut să constate. Anume, că decizia pe care ei o invocă NU se referă la pensionarii militari. Căci, nu-i aşa, a fi pensionar este cam cu totul altceva decât a fi cadru militar activ. Alte obligaţii, alte drepturi, alte posibilităţi, deci altă speţă. Să analizăm, acum, afirmaţia nr.1. E chiar jenant să constaţi că în mintea unui jurist poate sălăşlui ideea că acordarea unui drept gratuit, adicătelea pentru care nu trebuie să plăteşti nimic, nu te scuteşte de plată. E jenant să şi analizezi o asemenea abordare. Afirmaţia nr.2 începe printr-o greşeală pe care ei o comit fără să-şi dea seama. Anume, ei recunosc că drepturile cadrelor militare sunt prevăzute în legi speciale. Cu alte cuvinte, ce drepturi are un militar este prevăzut în Legea 80, iar nu în Legea 95, sau Legea 150, sau legea cadastrului sau legea cimitirelor sau instrucţiunile METROREX. In continuare, însă, adăugă că acele legi speciale nu prevăd scutirea de la plata contribuţiei pentru asigurări de sănătate. Pentru ei, explicaţia ştiinţifică a cuvântului “gratuit”, prevăzut neîntâmplător în Legea specială 80/95, nu face doi bani. Afirmaţia de la nr.3 pune capac tuturor. Deci, ce impută ei în această afirmaţie? Nici mai mult nici mai puţin decât faptul că legiuitorul nu a specificat că cei cărora li se acordă un drept gratuit sunt scutiţi de plată pentru acel drept. Si uite aşa aflăm noi, dacă nu am ştiut până acum, că atunci când o lege prevede un drept gratuit, degeaba îl prevede dacă nu scrie că pentru acel drept gratuit nu trebuie să plăteşti! Mă întreb cum să procedez pentru a aduce la cunoştinţa legiuitorului că aceşti juriştii îl acuză, în esenţă, că ar fi acordat un drept nejustificat. Căci din moment ce trebuie plătit pentru acel drept, înseamnă că termenul „gratuit” nu a fost folosit cu semnificaţia „fără plată” ci cu cealaltă semnificaţie, cea de „nejustificat”. Ce rezultă din toate abordările celor ce erau „suspectaţi pe nedrept” că veghează la respectarea legii? Rezultă clar că, după opinia lor, prevederile acelei legi speciale, nu se interpretează aşa cum sunt prevăzute în lege, ci după cu totul alte considerente. Adicătelea, chiar şi acolo unde legea nu face trimitere la alte legi sau norme, ei o fac. Nu există altă explicaţie a faptului că, deşi la prevederea privind dreptul gratuit la asistenţă medicală legiuitorul nu a făcut trimitere la alte legi, aşa cum am arătat că a făcut în cazul altor prevederi, ei ţin morţiş să interpreteze această prevedere prin corelare cu alte legi. Si acum să vedem ce ar însemna dacă s-ar accepta opinia celor pe nedrept numiţi jurişti. In acest statut al cadrelor militare există nişte prevederi referitoare la nişte îngrădiri de libertăţi. Redau din statut: „Cadrelor militare le este interzisă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel: a) să facă parte din partide …ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora….. c) să declare sau să participe la grevă”. Sau „Cadrelor militare le este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel: ….b) exprimarea în public a unor opinii contrare intereselor României şi forţelor armate nu este permisă”. La aceste îngrădiri şi interdicţii de libertăţi, în lege nu se face trimitere la alte legi, ceea ce înseamnă că ele ar trebui respectate ad-literam. Dar ce au făcut „nevinovaţii” prin ceea ce au susţinut ei mai devreme? Au susţinut ideea că şi acele prevederi din lege care nu conţin trimiteri la alte legi pot fi interpretate prin corelare cu alte legi. Adică, ţineţi-vă bine, pot să fac miting electoral în unitate, sau grevă şi pot să înjur armata în gura mare îmbrăcat în uniformă cu eghileţi, eventual chiar în timpul defilării militare de Ziua Naţională, încălcând astfel prevederile Legii 80, întrucât corelez aceste prevederi cu prevederile din Constituţie, care îmi dau voie să săvârşesc acele acţiuni. Si, vorba aia, Constituţia e mai presus de Legea 95 şi altele la care fac trimitere cei pe nedrept suspectaţi că ar fi jurişti. Imaginaţi-vă că într-o zi cineva încalcă aceste restricţii. Ce va face M.Ap.N.? Îl va acuza. Cui îi va cere acel minister argumentaţia pentru acuzare? Juriştilor, nu? Si ce vor zice ei atunci? Nu mai contează ce vor zice atunci, pentru că au avut grijă să dărâme până atunci. Pentru că cei ce ar fi, eventual, acuzaţi, se vor apăra cu argumentele invocate chiar de ei. De unde le vor lua? LE DAU EU, că am documentele emanate chiar de acei jurişti, semnate şi parafate de ei! Cineva m-a întrebat de unde atâta virulenţă în poziţia mea. Il voi lămuri acum. Sunt aproape doi ani de când am semnalat că, după opinia mea, se săvârşeşte un abuz prin oprirea forţată de bani din pensie pentru ca pensionarii militari să poată beneficia de asistenţă medicală, în condiţiile în care Legea 80/95 le acordă dreptul gratuit la asistenţă medicală. Am semnalat această problemă tuturor celor cu atribuţiuni pe această linie, de la Secţia Pensii militare care opreşte abuziv banii, până la miniştri ai apărării. Spun miniştri, întrucât m-am adresat mai multora, nu doar unuia. Unul dintre ei chiar s-a mirat întrebându-şi asistenţii “Cum adică, gratuit dacă plătesc?!?”. Pe parcursul tuturor demersurilor mele nu am văzut nici un jurist zicând măcar “da, dom’le, cel puţin aparent este o neconcordanţă, vom încerca să o lămurim, dar până atunci vi se opresc aceşti bani pentru că aşa s-a decis”. Niciodată! De fiecare dată au ţinut-o langa cu prostiile pe care li le-am demontat. Ba mai mult, la întrebarea mea insistentă „Cine a abrogat Legea 80/95?”, mi s-au dat tot felul de răspunsuri, care mai de care mai ridicole, inclusiv de genul „a fost abrogată implicit de Legea 95″. Am pretenţia că am un coeficient de inteligenţă care-mi permite să înţeleg câte ceva şi din domenii în care nu sunt specializat. Îmi confirmă această pretenţie toate rezultatele testelor la care am fost supus timp de peste 40 de ani cât am purtat haina militară şi modul în care mi-am îndeplinit responsabilităţile, adeseori în domenii pentru care nici măcar nu existau specializări. Cu această credinţă, am analizat Legea 95 şi am constatat că legea respectivă abrogă explicit numeroase prevederi şi legi anterioare, dar nu pomeneşte nimic în acest sens despre Legea 80. Nici nu ar fi avut cum! Totuşi, m-am adresat Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public, instituţii în care este de presupus că lucrează oameni pricepuţi în domeniu, întrebând dacă există instituţia abrogării implicite. Suspiciunea mea mi s-a confirmat şi, astfel, am aflat că nu există prostie mai mare decât afirmaţia că o lege ar putea abroga vreo prevedere anterioară altfel decât explicit. Ceea ce mi-a spus mie că acei oameni care mi-au aruncat această afirmaţie în faţă m-au considerat debil mintal, căci altminteri nu şi-ar fi putut permite să invoce un astfel de argument. Un alt motiv al “furiei” mele provine din modul tendenţios şi perfid în care sunt redate în documentele pe care le întocmesc acei răuvoitori, sau incompetenţi, diverse extrase din legi. Astfel, ei induc ideea că Legea 95/06, atunci când se referă la beneficiarii prevederii din Legea 80/95 privind dreptul gratuit la asitenţă medicală, ar face vorbire despre faptul că acei oameni primesc asistenţă medicală gratuit doar “dacă plătesc contribuţia pentru asigurări de sănătate” când, de fapt, Legea 95/06 spune despre această categorie că “beneficiază de asistenţă medicală gratuită…în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate”. Ei nu înţeleg faptul că această formulă, “în condiţiile plăţii”, nu este univoc determinată ca însemnând “dacă plătesc”. Ea ar putea însemna, de exemplu, că acei oameni, deşi nu trebuie să plătească, beneficiază de asistenţă medicală gratuită în aceleaşi condiţii ca şi cei ce plătesc acele contribuţii. De ce spun asta? Pentru că însăşi Legea 95 operează cu noţiunea de “condiţii” când descrie în ce anume constă asistenţa medicală ce se acordă plătitorilor de contribuţii, iar pentru cei care nu plătesc acele contribuţii legea prevede că primesc numai asistenţă medicală de urgenţă. Era firesc şi obligatoriu ca legea să prevadă faptul că cei ce beneficiază de dreptul la gratuitatea asistenţei medicale, acordat de Legea 80/95, deci care nu trebuie să plătească asigurări de sănătate, beneficiază, totuşi, de asistenţă medicală completă, ca şi când ar plăti, adică “în condiţiile plăţii”, iară nu doar de asistenţă în cazuri de urgenţă, aşa cum primesc ceilalţi neplătitori de asigurări. Le-am sugerat să se uite să vadă cum este în alte armate reglementată această problemă. Ştiindu-i îndărătnici în a se lumina, le-am spus eu. În soldele militarilor din alte armate este inclusă o “indemnizaţie pentru asigurări de sănătate”. Adică, armata le dă banii cu care să-şi plătească asigurarea de sănătate, având în vedere că sistemul sanitar le pretinde să fie asiguraţi, iar armata le pretinde să fie sănătoşi. Iar oamenii ăia îşi plătesc asigurările de sănătate acolo unde cred ei că este mai bine pentru ei. Ei bine, atunci când s-a stabilit modul de calculare a soldelor militarilor români, această indemnizaţie NU a fost introdusă pe motiv că militarilor români li se asigură asistenţă medicală gratuit. Iar acum, acei anti-jurişti susţin că militarilor români trebuie să li se mai ia încă o dată nişte bani care li s-au mai luat o dată. Cineva poate să zică “da ce, dom’le, nu-i mai bine să-mi oprească ei banii din pensie decât să mă duc eu să plătesc asigurarea sanitară?”. Dincolo de faptul că nu e normal să-mi oprească banii pe care nu mi i-a dat, nu e mai bine aşa, şi am să spun de ce. 1. Dacă nu vreau să mă asigur, nu mă asigur. Desigur, îmi asum riscul de a plăti sume uriaşe la nevoie, dar e treaba mea, e viaţa mea, e sănătatea mea şi nimeni altcineva nu poate hotărâ ce am eu voie să fac cu ele. Îmi asum şi riscul de a fi dat afară din armată, dacă nu pot să-mi îndeplinesc atribuţiile din motive de sănătate netratată. În acele ţări, omul nu este mai prejos decât colacul de la WC. 2. Dacă plătesc eu asigurarea, o plătesc eu, cui vreau eu şi în condiţiile pe care le convin eu cu acel asigurator. Nu îmi stabileşte nimeni altcineva aceste condiţii. Sau îşi închipuie cineva că e pe post de Dumnezeu şi îmi dictează mie ce să fac cu sănătatea mea!? În fine, un alt motiv al “furiei” mele este generat de modul impardonabil în care au găsit de cuviinţă să răspundă la solicitările mele, rezumându-se la a-mi trimite extrase din lege care erau înscrise şi pe talonul meu de pensie, ca şi când eu nu aş fi ştiut să-l citesc, şi lăsându-mă fără răspuns la întrebări timp de peste un an de zile. La insitenţele mele şi din dispoziţia unuia dintre miniştri, au catadicsit să se adreseze Ministerului Sănătăţii, iniţiatorul Legii 95 pentru a cărei apărare se zbat ei, de fapt, cu preţul încălcării Legii 80/95 care a fost iniţiată de ministerul de unde iau bani. Ei bine, timp de peste un an de zile, ei nu au “îndrăznit” să ceară răspuns la sesizarea pe care au trimis-o celor de la sănătate! Sau, dacă l-au primit, mie nu mi l-au adus la cunoştinţă, deşi aşa se angajaseră atunci când m-au informat despre demersul pe care l-au făcut. Vă daţi seama cât de înteresaţi au fost! Cât suflet au pus ei întru lămurirea acestei probleme care ţine de competenţa lor! Pardon, ţine de responsabilitatea lor, că de unde competenţă?! Şi ca totul să fie „impardonabil de impardonabil”, impricinaţii se fac că nu observă că a fost încălcată însăşi legea cea mai dragă lor, Legea 95. Căci ei ne opresc banii ca şi când ni i-ar da din buzunarele lor, nu au respectat nici una din prevederile acelei legi. Ei nu ne-au întrebat la ce casă de asigurări dorim să ne asigurăm, aşa cum prevede legea, ei nu au un contract semnat de noi cu acea casă de asigurări, căci, nu-i aşa, nici maşinile nu se asigură fără să se încheie un contract în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor. Ei ne-au tratat pe noi mai rău ca pe nişte maşini. Asta au vrut, asta au. Maşinile se prăvălesc peste ei! Si acum e târziu să le mai oprească. Au avut atâţia ani la dispoziţie in care şi-au imaginat că se pot “face” pe militarii români. Vor vedea că ceea ce au încercat să facă pe noi le-a reuşit perfect, dar…pe ei! Nu pot încheia fără să le împărtăşesc nepricepuţilor un gând juridic de care, probabil, nu au auzit, ei fiind absolut neinteresaţi de judecăţi de această natură. Iată-l: „Orice lege poate fi intepretată în multiple feluri, dar cu o condiţie-aceea de a nu i se denatura spiritul în care a fost gândită”. Iar spiritul Legii 80/95, în materia care ne priveşte, era acela de a asigura militarilor asistenţă medicală FĂRĂ CA ACEŞTIA SĂ PLĂTEASCĂ CEVA. Căci atunci când li s-au interzis nişte drepturi cetăţeneşti, nu li s-au dat despăgubiri şi nici ei nu au cerut, ci s-au supus. Probabil, se vor fi găsind destui care să interpreteze peroraţia mea ca pe pretenţie nejustificată, că aşa e la noi-vinovat este mai întotdeauna ăla care respectă regulile şi care pretinde respectarea lor. Le voi preciza şi acestora, dacă sunt interesaţi, că, atunci când s-a fundamentat acea Lege 80/95 şi când s-a introdus acea prevedere privind gratuitatea asistenţei medicale pentru militari, au fost avute în vedere 2 (două) categorii de argumente. Unu l-am expus deja, cel referitor la neacordarea indemnizaţiei pentru asistenţă medicală pe motiv că militarilor li se acordă gratuit această asistenţă. Al doilea este şi mai interesant, dar nu mă aştept să-l priceapă şi indolenţii. Capacitatea de asistenţă medicală a armatei nu se poate întreţine fără pacienţi, sau cu pacienţi care nu respectă regulile specifice armatei, pe de o parte, iar pe de altă parte armata are nevoie de oameni sănătoşi, şi dacă vor ei să-şi facă asigurări de sănătate şi dacă nu vor. Adică, militarii nu trebuie să ajungă în situaţia de a nu fi apţi medical din indiferent ce motive. Auzit-au cârcotaşii că, pentru a-şi menţine luptătorii capacitatea de luptă prin trageri asupra lor, ţintele dau bani trăgătorilor, nu dă armata bani pe ţinte?! Militarii erau “ţintele” sistemului medical al armatei. Celor ce ar fi tentaţi să zică: „Dom’le, ăsta e nebun! Fiindcă ăia nu sunt de acord cu el, îi face cum îi vine la gură!” le reamintesc că “ăia” sunt justiţiabili, nu cizmari (iertare cizmari, pentru comparaţia nefericită!) şi un principiu de drept zice că dreptatea s-a făcut atunci când şi cel condamnat, sau care pierde procesul, ascultând spusele justiţiabililor îşi zice “măi, oamenii ăştia au dreptate; aşa este, nu înţelesesem eu până acum”. Îi invit pe cei dispuşi la a mă combate, să o facă. Dar în aşa fel încât să înţeleg şi eu, nu numai ei.

*** P.S. În structura militară în care am lucrat peste 20 de ani, până la ieşirea la pensie, dacă cineva ar fi acţionat precum aceşti, adică atât de incompetent, atât de indolent, atât de dezinteresat, ar fi fost mătrăşit imediat pentru că nu ne puteam permite să tragem concluzii idioate din informaţiile la care aveam acces, sau să le interpretăm ca nişte râme. Pe ei nu-i mătrăşeşte nimeni. Bag seama că, într-adevăr, ei au fost implantaţi acolo ca să contribuie la dărâmarea armatei, iar liderii actuali pentru asta îi ţin şi la asta îi folosesc. Iar pentru cei ce nu au înţeles nici acum gravitatea acţiunii lor, le-o spun eu. Prin mârşava interpretare a legilor militare, seamănă neîncredere în rândul militarilor, cu posibile consecinţe grave. Dacă văd că o lege clară ca lumina zilei este înterpretată în fel şi chip, militarii se vor întreba dacă să mai lupte, în caz de nevoie. Pentru că nu vor şti dacă nu cumva, interpretând legea care i-ar fi obligat să lupte împotriva inamicului, prin corelare cu legea viermilor de mătase, nevolnicii jurişti vor sugera celor ce i-au implantat acolo să îi bage în puşcărie pe acei militari pentru că… au încălcat drepturile universale ale inamicului, în loc să le mulţumească.

Articol publicat pe Facebook. Cum sunt și eu o victimă a acestor manevre juridice, îmi fac o datorie de onoare să public acest articol-protest!

Read Full Post »

In 2013 am inițiat pe Facebook, o pagină dedicată Marelui Război 1916-1919, în urma căruia România a ajuns Mare.

Voi publica ca și la proiectul anterior AL DOILEA RĂZBOI BALCANIC 1913, fotografii, imagini video, lucrări de referință, publicații din surse românești și străine. Dacă la proiectul anterior sursele documentare erau rare, în cazul primului război mondial, sunt din abundență.

Deci pentru cei doritori, precum și cei care doresc să publice documente din primul război mondial, dar și comentarii o pot face după crearea unui cont Facebook la adresa:   https://www.facebook.com/pages/Marele-Razboi/682022645156761

Facebook_Marele Razboi

 

Va aștept pe pagina de Facebook! Lectură plăcută!

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.